Care e treaba cu MCS-urile și cu vânzările accelerate de acțiuni ale fondatorilor unor companii

Despre majorări de capital, vânzări de acțiuni la prețuri sub piață și cum ne ajută/încurcă pe noi toate aceste manevre.

Cine este conectat la știrile din piață a observat deja că, în ultimele săptămâni, au tot apărut vești despre anumite mișcări importante, unele dintre ele legate chiar de acțiunile acționarilor majoritari. Observând că impactul acestor evenimente nu e deloc de neglijat, am hotărât să pun cap la cap câteva idei pe subiect, atingând însă și tema majorărilor de capital, fiindcă și acestea sunt la modă, dar și pentru că există o strânsă legătură cu vânzările. Și, deși acest articol este mai lung și mai stufos, prin faptul că e relevant mai ales pentru investitorii începători, o să îl las disponibil tuturor, chiar și celor care nu au un abonament plătit. :)

Despre vânzările rapide de acțiuni

Revenind, să începem invers față de titlu, cu vânzările accelerate ale acționarilor majoritari, pentru că acestea par să aibă cel mai mare impact asupra prețului acțiunilor de pe bursă.

În ultima perioadă, am avut câteva astfel de evenimente, la emitenți cum ar fi ONE United și Bento recent, dar și Transilvania Broker, Safetech și Aquila, în trecutul puțin mai îndepărtat. Ba și pe extern, dacă ne uităm pe SUA, vedem că șeful Nvidia a vândut un pachet mare fix în top (evident, el a marcat top-ul, de fapt), iar Zuckerberg de la Meta a descărcat și el mai în final de 2023 niște milioane de acțiuni, că doar așa șade bine.

Ca să clarific din prima, nu este o problemă că fondatorii unor companii vând din deținere, acest eveniment în sine nu ne spune prea multe, dacă nu îl coroborăm cu motivația din spate și cu situațiile financiare. De aceea, cred eu, e foarte important mesajul pe care conducerea îl oferă la pachet cu raportarea vânzărilor, un mesaj care adesea lipsește, deci care trebuie intuit.

Acționarii majoritari ai unei companii sunt, de obicei, cei care au fondat acea companie și care au cel mai mult de pierdut dacă firma nu merge bine (lăsăm deoparte beneficiile pe care ei le au „pe firmă”, de dragul simplificării). Așadar, chiar și atunci când se vând câteva milioane sau sute de milioane de acțiuni, aceștia tot rămân majoritari, deci tot au de pierdut, dacă urmează o perioadă urâtă pentru business - deci nu e neapărat un semnal de „fugă” o astfel de vânzare. Mai degrabă, astfel de evenimente arată apariția unui moment propice pe bursă, existând interes din partea unor investitori majori de a deveni acționari, vânzarea accelerată în afara pieței fiind o metodă mai eficientă decât simpla achiziție din piață. De aceea, ceea ce e cu adevărat relevant e prețul tranzacțiilor, numele cumpărătorilor dacă sunt e public și, cum ziceam, justificarea vânzătorilor.

De exemplu, la ONE, comunicatul spunea că se vinde un pachet de acțiuni pentru ca acționarii majoritari să aibă bani să participe la majorarea de capital cu aport de numerar ulterioară, iar prețul a fost pe două paliere: 0,9 lei/acțiune pentru peste 130 de milioane de acțiuni și 0,97 pentru peste 80 de milioane de acțiuni, cumpărătorii fiind probabil fondurile de pensii și investiții. În piață, reacția a fost negativă: brusc, în doar câteva minute, cotația s-a prăbușit de la peste 1 leu la 0,92, influențată de această ofertă specială, care a indus „prețul corect”.

Un al doilea exemplu ar fi Bento (pe care nu îl urmăresc foarte aproape), companie la care fondatorii au vândut peste 500 mii de acțiuni (din 700 mii deorite) la 11,2 lei/acțiune, un preț apropiat de cel din piață - cu toate acestea, la Bento avusese loc o corecție mai mare înainte de eveniment, deci e probabil ca ceva să fi răsuflat, iar oamenii s-au repliat, către același „preț corect”. În schimb, aici nu știm cine a cumpărat, probabil investitori mici, și nici nu avem o explicație din partea vânzătorilor, mai ales că la ultimele interviuri au spus că nu intenționează să vândă în viitorul apropiat.

Despre celelalte companii amintite nu mai detaliez, doar amintesc că la SAFE s-a întâmplat la fel, prețul din piață s-a dus direct la prețul din tranzacțiile deal, la TBK discount-ul nu a fost semnificativ, iar la AQ, după o inițială scădere, cotația a recuperat rapid (deci contează mai mult perspectivele). Așadar, putem contura un tipar: nu contează că fondatorii vând, ci e important cât vând și la ce preț, aspectele funamentale ale business-ului urmând să dea direcția pe termen mediu și lung.

Care e treaba cu majorările de capital

Uneori, aceste vânzări rapide sunt legate de majorări de capital (după cum am văzut la ONE), care pot fi de mai multe tipuri:

• Majorări de capital cu acțiuni gratuite = o companie ia profitul realizat și îl încorporează în capitalul social, distribuind „acțiuni gratuite” investitorilor existenți. În realitate, această mișcare este una contabilă, tehnic nu câștigi și nici nu pierzi, ai mai multe acțiuni, dar care valorează mai puțin, proporțional cu majorarea, chiar dacă unii consideră că este o super oportunitate, nu este! Într-adevăr, uneori se produc anomalii tocmai din cauza neînțelegerii fenomenului, dar e greu predictibilă reacția pieței, aș zice eu, deci grijă la speculații.

• Majorări de capital cu aport de numerar = cele care sunt tot mai dese pe BVB, deși acum câțiva ani nu existau. Practic, acestea reprezintă un mecanism prin care o companie face rost de bani pentru dezvoltare, fără ca să fie nevoie de emitere de obligațiuni sau de noi împrumuturi. Metoda este folosită de companiile de creștere, care au nevoie de cash pentru extindere, dar uneori poate ajuta și la intrarea unor noi investitori în acționariat, fără ca fondatorii să vândă din deținere. Pașii sunt, în linii mari, următorii:

  • managementul anunță ce sumă își dorește să atragă în companie, făcând publice obiectivele și scopul banilor.

  • acționarii existenți primesc drepturi de preferință, o recunoaștere a calității de investitori.

  • se stabilește prețul noilor acțiuni, care este, de obicei, mai mic decât cel din piață.

  • forma finală de participare implică: drepturile de preferință + prețul stabilit per acțiune, iar formula de calcul poate varia de la emitent la emitent.

  • uneori, drepturile pot fi tranzacționate, ceea ce e aproape echivalent cu inundarea pieței cu acțiuni ale emitentului, punând presiune la vânzare.

  • acțiunile rămase nesubscrise sunt oferite unor investitori noi, prin plasament privat.

Acest tip de MCS ne interesează, în primul rând, fiindcă ne oferă ocazia să cumpărăm acțiuni la compania deținută, la un preț ușor redus, deși acest demers e menit doar să ne păstreze cota din companie. În al doilea rând, prețul de pe bursă al acțiunilor tinde să coboare spre cel din majorarea de capital, fiindcă mulți gândesc că pot vinde acum și cumpăra ulterior mai ieftin, ceea ce devine o profeție care se autoîndeplinește (mai ales dacă drepturile de preferință sunt tranzacționabile). Și, în al treilea rând, are relevanță fiindcă arată stadiul de maturitate al companiei: dacă o firmă tot adună bani, înseamnă că e departe de etapa de stabilizare, care să poată să întoarcă din profit către micii acționari, un element de luat în seamă.

Cum ne putem poziționa, ca investitori de retail, în acest tip de situație? Din păcate, nu știu o rețetă, de aceea urmăresc fiecare astfel de eveniment apărut la companiile pe care le dețin (sau la care vreau să intru) și încerc să înțeleg particularitățile, cum ar fi: destinația banilor, tranzacționarea sau nu a drepturilor, amploarea majorării etc. În general, dacă observ o corecție a prețului acțiunilor, intru la suplimentare, dar doar dacă am încredere în direcția afacerii! De exemplu, la ONE am ales să vând, fiindcă majorarea mi se pare extrem de mare, dar și pentru că acționarii au prăbușit prețul doar ca să facă rost de bani să cumpere înapoi, ceea ce nu mi se pare fair-play, ar fi putut vinde doar drepturile, dând astfel ocazia tuturor să lichideze la un preț mai mare, dacă doreau. La fel am procedat la AROBS: majorare mare anunțată, achiziții care nu reușesc să se concretizeze în profitabilitate, mai bine risc banii pe companii mai mici de pe Aero etc.

Concluzionând, sper că am adus puțină lumină legată de aceste abordări, atât cât am înțeles și eu din propria experiență. Bineînțeles, ar fi și alte aspecte de atins, însă deja textul e mai lung decât e lumea dispusă să citească pe un ecran, așa că mai păstrez idei și pentru viitor. Modul de acțiune diferă, deci, de la caz la caz și de la investitor la investitor, așa că nu faceți rabat de la a citi comunicările companiilor pe subiect, măcar acolo unde dețineți acțiuni.

În rest, spor la investiții înțelepte!