Fondul Proprietatea din altă perspectivă, cea a oportunităților și provocărilor
Pe baza raportului FP la nouă luni am încercat să extrag informații despre companiile pe care FP le mai are, dar m-am axat în special pe problemele de înfruntat de către administratorii fondului.
FP a dovedit anul acesta că se pot face bani ușor pe bursă, chiar și investind în companii foarte mari și lichide, dacă ai răbdare pe termen lung și nu forțezi intrări și ieșiri prea dese. Pentru toți cei care au urmărit evoluția pre- și post-listare a Hidroelectrica, este evident că cea mai bună decizie era aceea de a cumpăra și de a…aștepta. Sincer, mă bucur că eu am reușit să intuiesc aceste aspecte, din păcate nu am acționat corect până la capăt și am ieșit mai devreme decât aș fi putut - în oferta publică de răscumpărare prețul e mult mai convenabil (știu, o să fie suprasubscriere, dar totuși).
Problematic la FP este, în principal, nu atât portofoliul de companii care s-a redus drastic, cât incertitudinea cu privire la administrator. În timp ce unii consideră FP ca și mort, sunt alții care și-ar dori să îl vadă transformat în fond deschis de investiții, cu Franklin Templeton la cârmă, bineînțeles. Doar că, cel puțin deocamdată, FT are mandatul prelungit doar pentru 1 an, iar statul pare că vrea o schimbare de macaz - însă, pentru că această problemă nu stă în mâinile noastre, mai bine haideți să ne uităm la câteva aspecte din raport.
În primul rând, FP a rămas atât cu companii listate, cât și cu nelistate. Din prima categorie fac parte: ALRO, ROMAERO și ALCOM în principal, iar din a doua: AEROPORTURI BUCUREȘTI, ENGIE, PORTURI MARITIME, SALROM și alte câteva. În raportul la 9 luni apare și Enel, însă participația Fondului a fost lichidată între timp către PPC, iar despre listarea Salrom nu se mai aude nimic pentru moment.
Participarea la majorări de capital social
O problemă mai mare cu care se confruntă Fondul însă este cea a majorărilor de capital cu aport în natură (terenuri), unde marele câștigător este Statul, iar perdanții suntem noi, micii acționari. Cel mai cunoscut este cazul de la Aeroporturi București, însă în raport apar mai multe astfel de situații:
Aeroporturi București, unde FP trebuie să aducă 953.702.290 Lei ca să își păstreze deținerea de 20% din companie. Administratorul a contestat în instanță evaluarea terenurilor însă, deși inițial a avut un mic câștig de cauză, ulterior nu i s-a mai dat dreptate. Momentan Fondul are un apel împotriva deciziei, hotărârea instanței nefiind definitivă. FP susține că riscul de diluare e mic, eu am rezervele mele cu privire la această abordare și îmi e teamă că vor pierde demersul.
Porturi Maritime, unde FP deține 20% și unde majorarea de capital implică încorporarea unor rezerve, deci fără diluarea acționarilor. Fondul a făcut totuși o plângere în instanță (nu am înțeles de ce), dar tribunalul a respins-o ca nefondată, decizia fiind definitivă.
Aeroportul Internațional Timișoara, unde se dorește o majorare de capital cu aport de numerar de 25 de milioane de lei, FP fiind obligat să vină cu 5 milioane de lei de acasă. Bineînțeles, e deschis un proces, iar instanța a decis suspendarea efectelor pentru moment, până la o decizie finală.
IOR București, unde FP a fost diluată, tot printr-o majorare, de la 0.7% la 0.47% din totalul companiei. Probabil că deținerea era prea mică și impactul nesemnificativ ca să merite eforturi.
Din păcate, aceste evenimente pot avea un impact negativ asupra deținerilor FP, dar și asupra rezervelor de cash din conturi. Practic, acționarul majoritar se poziționează (statul adică), în toate aceste companii, în așa fel încât șă îți maximizeze profitul, în detrimentul micilor acționari.
Planul de restructurare al CE Oltenia și planificarea aferentă
Complexul Energetic Oltenia are pe masă un proiect de reorganizare, care are menirea de a reda valoare companiei (pe cât posibil). Momentan, deținerea CEO în portofoliul FP este considerată ZERO ca valoare, însă există șanse de îmbunătățire:
CEO va dezvolta patru parcuri fotovoltaice împreună cu Petrom, cu capacitatea de 455 MW
CEO va dezvolta patru parcuri fotovoltaice cu Tinmar Energy cu o capacitate de 280 MW
va dezvolta și un bloc energetic pe gaze de 475 MW
cu Alro va dezvolta o centrală pe gaze de 850 MW
compania va fi divizată în două părți egale și va primi un ajutor de stat de 90 de milioane de euro
în același timp, se va înființa și o subsidiară de lignit, care să preia activitățile curente pe bază de cărbune
Totuși, FP s-a văzut diluată și la CEO, la doar 12%, dată fiind o majorare cu aport în natură, statul român ajungând să dețină 87%. Iar pe listă mai apare o majorare, cu aport în numerar, la care probabil FP nu va participa, deci deținerea va ajunge la doar 7% din companie. Una peste alta însă, chiar și cu toate aceste diluări, dacă Complexul energetic Oltenia reușește să repornească la drum pe o cale agreată de UE, sunt șanse ca Fondul Proprietatea să mai recupereze ceva la nivel de contabilitate.
Concluzie (sau de ce am scris un astfel de text)
Evident, articolul acesta este mai atipic, prin faptul că nu analizez o companie sau niște rezultate trimestriale. Nu știu exact de ce, dar mi s-a părut interesant să încerc să înțeleg ce se întâmplă în spatele FP-ului dar, mai ales, să scot în evidență lupta pe care Franklin Templeton o duce cu Statul Român, de multe ori acesta acționând în mod abuziv.
Concluzia acestei sinteze este aceea că Fondul Proprietatea încă are companii bune în portofoliu, însă nu este deloc cert cum va reuși să le valorifice. Templeton merită încrederea investitorilor pe mai departe, dar și aici e incert - dacă de la anul vine altcineva la butoane? Așadar, deși FP s-a dovedit a fi una din cele mai bune investiții din ultimii ani, viitorul se anunță mai tulbure și mai agitat, iar situația trebuie urmărită îndeaproape.
Investiții înțelepte tuturor!