Investitorul inteligent de Benjamin Graham. Manual complet de investiții bazate pe valoare [Lectura 2/2026]
A doua prezentare de carte despre investiții, cea aferentă lunii Februarie. Azi vorbim despre un manual clasic al investițiilor, o lectură densă, însă plină de lecții cruciale pentru viitor.
Acum câteva săptămâni publicam primul articol din această serie, una prin care îmi doresc să vă recomand cărți despre investiții care să vă ajute în deciziile voastre pe termen lung. Cum spuneam și atunci, textele nu vor fi recenzii clasice, ci mai degrabă voi aduna ce mi s-a părut interesant și util, scopul meu fiind acela de a vă face pe voi să citiți, nu de a vă scuti de efort. Nu știu dacă vă place, găsiți oricum rezumate detaliate pe internet dacă vreți mai mult, sau discutați cu un chat AI că știe tot, tot, din ce am văzut în ultima vreme.
Investitorul Inteligent – Benjamin Graham + comentarii de Jason Zweig
“Mi se pare extraordinar cum ideea de a cumpăra un dolar cu 40 de cenți prinde imediat sau nu prinde deloc. E ca o inoculare. Dacă o persoană nu este prinsă imediat de idee, pot să discut cu ea ani de zile și să arăt dovezi, nimic nu ajută.”
Asta spune, în încheierea cărții „Investitorul Inteligent”, Warren Buffett despre teza investițională a lui Graham: cine nu înțelege conceptul de „value investing” instant, nu o să înțeleagă nici ulterior, indiferent de eforturi. Ce înseamnă această idee și de ce e așa de greu de acceptat? Prima parte a răspunsului e simplă: value investing se referă la a găsi acele companii care se tranzacționează la un preț sub valoarea intrinsecă a acțiunilor. Graham contrazice, deci, teza piețelor eficiente, construindu-și întreaga viață investițională tocmai pe discrepanțele de moment dintre cât crede piața că valorează o companie și cât crede el, ca investitor.
A doua parte a răspunsului e mai obscură, fiindcă nimeni nu știe de ce investitorilor nu li se pare de tip „Evrika!” varianta de a căuta acele companii subevaluate, indiferent de ceea ce crede piața despre ele la un moment dat. S-ar putea ca motivul să fie că acest drum e prea facil și lipsit de strălucire și emoții - investitorul nu are altceva de făcut decât să analizeze companiile, iar pe cele care merită, să le cumpere. Fără goană după ce e la modă sau după noul mare tun, investițiile pe bursă se rezumă doar la consecvență, rațiune și plictiseală, zice Graham. Câh, nu?
Recunosc, pe mine această teză m-a prins din start, fără nicio reținere. Nu citisem cartea până acum, însă conceptele îmi erau cunoscute și mi s-au părut mereu „normale”: cum să fac bani pe bursă, dacă nu cumpărând ceea ce este ieftin, pentru a-l vinde când e scump? O strategie pe care, lăsând deoparte anii tinereții când am descoperit eu BVB-ul, am aplicat-o cu rezultate satisfăcătoare în fiecare zi de investit.
Totuși nu ascult de Graham în totalitate, fiindcă el marșează pe investițiile în fonduri, în cele mai multe dintre cazuri. La cât de scăzute sunt costurile și la cât de provocatoare sunt analizele fundamentale, de ce să nu cumperi un ETF ieftin care să meargă cu piața, cu doar câteva apăsări de buton? Și are dreptate: astăzi, pentru cineva care nu vrea să fie investitor cu normă întreagă, acesta este drumul corect: achiziții recurente într-un coș de ETF-uri, chiar și pentru BVB. Eu recomand variantele de replicat indicele BET oricui nu are timp de studiu consecvent, așa oricine poate să aibă expunere pe cele mai mari companii din România, am scris pe această temă și acum ceva timp un articol:
ETF-uri sau acțiuni individuale - ce fel de abordare ți se potrivește pe BVB?
Acum aproape un an am scris primul și singurul meu articol dedicat ETF-urilor de la BVB, la rugămintea unora dintre cititori (ca și acum, de altfel, tot voi ați decis prin sondajul de vineri). Am vorbit atunci despre ce sunt ETF-urile, cum funcționează, ce astfel de fonduri avem pe Bursa de Valori București și cui se potrivesc acestea. În articolul de astăzi, mi-am propus să vin cu o completare a textului de atunci, de aceea recomand mai întâi parcurgerea articolului mai vechi, mai ales dacă ești un cititor care nu e familiarizat în detaliu cu diferitele tipuri de instumente investiționale:
Revenind la Benjamin Graham, dacă ar fi să rezum tot „Investitorul Inteligent” în câteva rânduri, aș face-o astfel:
Niciodată nu cumpăra scump doar ca să vinzi mai scump.
Ia-ți o marjă de siguranță, în cazul în care greșești în evaluare sau ceva neprevăzut se întâmplă.
Diversifică, astfel încât să scazi riscurile cât de mult este posibil.
Nu cumpăra când și ce cumpără toată lumea, iar dacă o companie este scumpă după calculele tale, nu te teme să o vinzi.
Fii serios în analize și atent, învață exact cum să citești o companie în ansamblul ei.
Ai răbdare și ține-te de plan și strategie, orice ar face piața.
Trebuie să vă avertizez, lectura e greoaie, plină de exemple concrete de acum câteva zeci de ani, deși eu am prins o ediție și cu comentarii de după bula dot com din SUA din anii 2000, care mai aduce informațiile și către prezent. E interesant de urmărit cum companii considerate extraordinare în trecut azi nici nu mai există, dar și de învățat: investitorul inteligent trebuie să își facă mereu temele și să fie atent la ceea ce deține!
Concluzie: ce facem cu BVB-ul după atâtea creșteri extraordinare?
Cândva în perioada final de ianuarie - început de februarie 2026 anunțam aici pe blog că am mai vândut din companiile mari de pe BVB, tocmai din cauză că mi se păreau scumpe. Pe termen scurt am greșit, fiindcă multe din ele au continuat raliul, așa că lectura lui Graham a venit ca un pansament excelent: dacă știu că evaluările sunt nerealist de mari, de ce să îmi pară rău că nu sunt investit în companii care pot crăpa oricând? Sigur, nu am făcut niște bani, dar dacă aș fi pierdut niște bani, încercând să obțin maximum, cum m-aș fi simțit?
Sau poate că strugurii sunt acri, tocmai fiindcă sunt prea sus și eu am rămas mic...
Doar că Benjamin Graham a legat zeci de ani de reușite, iar „urmașii” lui ideologici - amintiți de Buffett în încheierea cărții - i-au călcat pe urme, fiecare în propriul stil, dar cu aceleași principii. Nu cred că eu sunt la același nivel, însă încerc: iar dacă DIGI, SNG, SNN, H2O, BRD și nu numai îmi ies scumpe oricum le-aș calcula, cât să mai rămân investit?
În concluzie, nu cred că maniera lui Graham de a investi e singura sau cea mai bună, însă cu siguranță este o alegere care te lasă să dormi liniștit noaptea. Cumva, deși piața bursieră e o nebunie, tu te ridici deasupra ei, știind exact ce cauți, ce cumperi și ce deții - iar în timp, indiferent dacă scad sau cresc cotațiile, tu îți vezi de drumul tău către succes.
Eu asta încerc, iar BVB-ul momentan, în ansamblu chiar și după corecțiile de zilele trecute, îmi pare supraîncins. Bineînțeles, companii ieftine încă sunt, dar ca să aflați cum să le analizați și cum să le înțelegeți trebuie să citiți mai întâi cartea, zic eu.
Așadar, spor la lectură tuturor!