Nu vinde în panică! Ce faci când vin scăderile pe Bursă, iar portofoliul se scufundă

Gânduri despre corecții și scăderi. Idei de portofoliu rezilient. Îndemn la calm și răbdare. Ia aminte la realitate și acționează în consecință. Fără teamă de schimbare.

Nu m-aș considera un optimist (cunoscuții din contră, îmi zic că mă uit doar la ce nu merge), însă în investiții parcă da, balanța se înclină cam mult spre jumătatea plină a paharului, deși încerc să fiu atent să nu mă răstorn. Nu de alta, dar e riscant să fii optimist pe banii tăi - dacă te înșeli, plătești, la propriu, iar un randament prost într-o perioadă mai lungă conduce, inevitabil, la un randament cumulat mai slab, per ansablu.

Însă trebuie să fii optimist ca să investești, fiindcă, indiferent de forma de activ, pariul pe care îl faci este că va fi mai bine mâine și mai profitabil. Atât pentru economie, în ansamblu, cât și pentru companiile pe care le alegi - deci și pentru tine, ca individ interesat de stabilitatea ta financiară. De aceea, trebuie să ai grijă de la ce premisă pornești (și care îți sunt obiectivele): vrei să îți conservi capitalul în fața inflației sau vrei să obții randamente reale, deci să investești banii în adevăratul sens al cuvântului?

Fiindcă, deși sunt prezentate uneori la pachet, cele două perspective sunt diferite, implicând abordări distincte și instrumente specifice.

Pentru că suntem pe un blog despre bursă - evident, nu?!? - eu mă voi rezuma la a spera că îți dorești să investești, nu doar să pui deoparte. Nu că ar fi rău să economisești (aceasta este, de fapt, o etapă premergătoare investiției), ci că îmi place să cred că poți trece la nivelul următor, învățând să gestionezi riscul și să nu te lași îmbătat de reușitele de moment.

De ce este ușor să investești când toate companiile cresc

Stastic vorbind, bursele tind, pe termen lung, să crească, perioadele de scădere fiind înghițite, mai devreme sau mai târziu. Astfel, deși a investi în acțiuni este riscant pe termen scurt, cu cât ai mai multă răbdare și un orizont mai lung de timp în vedere, cu atât riscul scade, iar randamentul crește.

Cum ziceam, statistic vorbind, în viitor nu garantează nimeni, nimic.

Ca un extra pas în diminuarea riscului, mulți investitori amatori aleg să se diversifice, incluzând în portofoliu o mulțime de active financiare diferite și chiar mai multe elemente din aceeași clasă, dar distincte. De exemplu, în investițiile totale, cineva poate să se expună pe mai multe categorii de active: obligațiuni, titluri de stat, acțiuni, crypto etc. În partea de acțiuni, acest cineva poate să diversifice pe mai multe piețe (SUA, Europa, România etc), ba chiar, în interiorul aceleeași piețe, va alege să includă mai multe companii, din sectoare diferite (exemplu România: SNP, TLV, SNN, H2O, WINE, M, TBK etc), ca să echilibreze dinamica de ansamblu. La fel, dacă are bani și de crypto, nu va cumpăra o singură monedă (poate doar Bitcoin), ci va alege câteva mai solide și va împărți suma disponibilă între ele.

Cu alte cuvinte, un investitor înțelept își împarte banii, inteligent, atât pe verticală (active cu grad de risc diferit), cât și pe orizontală (diferite active din cadrul aceleeași clase).

Pentru a oferi maselor o diversificare eficientizată au fost create, deci, soluții la îndemână, ETF-uri. Exchange Traded-Funds-urile (Fondurile Tranzacționate pe Piețe, mot-a-mot) sunt, simplificând definiția, coșuri de active, împărțite în bucățele pe care le poate achiziționa, direct, oricine. Astfel, prin intermediul lor, un investitor poate deține sute de active financiare, fie că vorbim de acțiuni, obligațiuni, mărfuri și, mai nou, cryptomonede. Nu o să continui explicațiile mai departe, rostul acestei paranteze fiind acela de a trage o primă concluzie: dacă nu ai timp să investești pe cont propriu și vrei să riști cât mai puțin, pe termen lung, ai nevoie de ETF-uri.

Da, deși sunt adeptul investiției în acțiuni individuale și îmi place la nebunie să îmi ocup timpul liber cu acest domeniu, ȘTIU că, pentru majoritatea, un ETF pe acțiuni e de 100 de ori mai bun decât stock-picking-ul, deși pare mai scump și mai puțin rentabil.

Pentru toți ceilalți însă, care vor alege, indiferent de motiv, să investească după cum îi taie capul, lucrurile nu vor fi atât de simple, din mai multe motive. Primul dintre ele ar fi acela că, în general, oamenii tind să devină investitori când Piața crește, fiindcă în acele perioade entuziasmul este crescut, iar temele investiționale devin subiect de știri. Astfel, mulți își investesc banii economisiți doar fiindcă totul se apreciază, iar pe măsură ce banii se înmulțesc, aduc mai mulți bani, crezând că e treabă simplă și că se pricep chiar bine.

Al doilea motiv este dat de lipsa perceperii costului de oportunitate, fiindcă, într-un trend crescător, cam toate companiile cresc, iar omul nu resimte regretul că Piața urcă, iar acțiunile lui stagnează sau scad. Sigur, poate că nu toți vor prinde rachetele de 1-2-300%, însă nici 40-50% nu e rău, așa că prea puțini investitori noi se vor opri să analizeze ce au făcut prost și ce puteau face mai bine.

Ar mai fi și un al treilea motiv, mai psihologic puțin, care se referă la lipsa anxietății survenite din a pierde bani, chiar și punctual. Dacă trendul este puternic, toate prețurile cresc și portofoliul se umflă, iar investitorul nu învață nimic despre propriile emoții și despre gestionarea acestora, dat fiind că nu apar decât corecții scurte și lipsite de amplitudine.

Luate la pachet, aceste motive (departe de a fi exhaustive) - începerea investițiilor fix pe creștere, lipsa unei imagini complete a dinamicii bursei și necunoașterea propriilor reacții la scăderi - teleportează investitorul pe marginea unei prăpastii, de unde, cel mai probabil, se va prăbuși în gol, zdrobindu-se de stânci. Da, a fost ușor să facă bani într-un trend ascendent, nu avea nevoie să înțeleagă prea multe din mecanismele bursei, nu era cazul unor analize complicate sau a urmăririi unor indicatori fudamentali de profitabilitate, totul era „verde”, iar viața era frumoasă!

De aceea este ușor să investești când piața crește: oricât de nepriceput ai fi, tot faci ceva bani, iar uneltele și contextul prin care să îți autoevaluezi deciziile sunt slabe sau absente.

Ce poți face când vin corecțiile sau chiar când se inversează trendul